La pluie

      Ploua, atat de tare ! 







   Mi-e dor sa ma plimb pe Champs Elysees  cand ploua,acea atmosfera boema ( nu am fost niciodata pe vestitul bulevard,visez acum).

  Ma plimbam pe trotuarele de  granit si stateam la o promenada cu madame  Isabelle Geffroy , pe tersasa cafenelei Elisse ,unde serveam o cafea amara in timp ce citeam presa locala ,,Glasul Maramuresului`` (imposibil) , un ziar frantuzesc contemporan.

Madame Isabelle G., alias Zaz, statea  zgriburita de frig pe scaunul de fier forjat  de forma unui tron medieval si contempla cu  norii cenusii  si trecatorii din fata cafenelei (flirta ce naiba).

  Eu ,ca un adevarat chevalier ce sunt, nu ma lasam intimidat de ignoranta ei si savuram cu pofta sublimul  gust al cafelei frantuzesti si atmosfera boema creata de un trompeta unui megafon din care se auzea ,,Tombe tombe tombe la pluie, en e jour de dimanche de decembre, a l`ombre des parapluies`` ( duminica 23.09-terasa hotelului Diafan din Baia Mare) .

In timp ce imi ridicam privirea din ceasca de cafea, o vad in fata pe madame Edith Piaf, care se napusteste in bratele mele spunandu-mi ,,Oh ! Mon amour,Je t`aime !``

Si ploaia s-a oprit, m-am trezit din vis si mi-am zis ,, Domne ca mai e oleaca si vine IARNA !  Iuhuuuuuuuuuuuuu !



   Imi place ploaia, din fata geamului . Pa pa !