Ca intotdeauna, despre Noi !

 
           Mereu, obisnuit sa privesc spre voi, imi imaginez cum e sa fie-n doi, sa fim doar doi, sa fim noi doi, amandoi.

          Un lucru atat de simplu, a devenit atat de complex, acolo unde normalul a devenit anormal,  Si trebuia sa fie simplu. Mai ales cand cunosti reteta, mai ales cand nu te abati de la ea si respecti toate ingredientele si gramajul. Acolo unde caldura sufleteasca, e cuptorul dragostei, acolo unde-ai incarcat tot ce inseamna ingrediente  : rabdare, incredere, daruire, tel, dragoste, credinta, altruism, fidelitate..., iti dai seama ca nu e suficient si reteta nu este un real succes asa cum ti-ai imaginat.

        Si pare totul sa tina de frica, de curaj, de lipsa determinarii.. In tot ce faci trebui sa pui multa seriozitate si responsabilitate. Nu este interzis sa fii visator si romantic si chiar daca sufletul tau ti-e de copil, scopul trebuie sa fie unul suprem, sa-ti fie propria credinta.

        Avem prea multe temeri, prea multe intrebari, prea multe griji si frici. In schimb nu avem acel scop comun, Aceeasi destinatie. Drumul parcurs face destinatia frumoasa.  Orice destinatie este atinsa atata timp cat nu te abati de la traseul stabilit de comun acord. Orice destinatie este frumoasa pentru ca atunci cand o atingi si iti tragi sufletul, inima  si gandul ti-s incarcate de amintiri frumoase si mii de poze a fiecarei trairi si sentiment intens parcurse de la start si pana la destinatie.

      Mi se pare ca suntem superficiali cand ne oprim din visat, atunci cand cauza inaltimii sau greutatii, cand  cauza limbii vorbite sau a culorii tenului, te opreste sa parcurgi un drum alaturi de cineva. Scopul trebuie sa fie comun si acest fapt sa lege doua persoane in parcurgerea oricarui vis impreuna.

     Totul trebuie trait la superlativ. Bineinteles, nu suntem in Rai, viata nu e roz, insa fiecare obstacol, fiecare incarcare trecuta cu succes, te intareste si te omogenizeaza .


      Au fost multe momente in care credeam ca am totul, dar de fapt nu aveam nimic !  De ce ? Pentru ca nu era destul de mare credinta in atingerea destinatiei. Pentru ca am invatat ca nu e suficient sa fii un om minunat daca destinatia si credinta in acea destinatie, nu e traita cu aceeasi intensitate,

    Au fost momente in care am speriat oamenii de langa mine, si doar pentru ca stiam ce vreau si pentru ca stiu in continuare. Pentru ca am credinta in ceea ce numesc valoare umana si in ceea ce numesc eu relatie intre doi oameni.

    Si nu neaparat relatiile de iubire sunt greu de realizat, ci si cele de prietenie si amicitie. Mereu exista un interes si trebuie sa fie, atata timp cat acel interes este unul benefic pentru toti cei implicati .

    Noi, putem deveni oricine am fii. Oricare ar fii diferenta fizica sau cea materiala, daca sufletele cantaresc la fel, destinatia este atinsa cu siguranta.

    Obisnuim sa punem bariere si etichete mult prea devreme. Suntem obisnuiti sa clasificam oamenii dupa poze, dupa ce afiseaza ei pe site-uri de socializare si nu dupa ceea ce au si poarta in suflet.

   As vrea sa ne intoarcem la lucrurile simple dar de suflet, la traditii si obiceiuri care leaga oameni si suflete, la credinta.  As vrea ca toti sa devenim Noi, sa nu existe suflete singure pe pamant si toti sa ne alegem o destinatie in viata si drumul parcurs sa ne fie calauzit de dragoste si scopuri comune.

                                 
                                                                                                    Succes.