E atat de toamna...

     


                        Ghici ce ?


  Cum ce ! A sosit toamna,iuhuuuuuuuuuuuuuuuuu !

`nspeeee motive sa te bucuri ca a sosit toamna din care 2 mai importante:
                         
                        1.  moama cata` legume si fructe in piata si aproape moca
                        2.  mai scapam si de acest anotimp si vine in sfrasita IARNA * * * * * * 
                                                                                                                  * * * *  *


 Azi au fost si alte motive sa ma bucur si sa-mi dau seama ca a sosit toamna, anotimp neinteles de mine .

 Ora 08:40 ora super matinala pentru mine. La volanul masinii mele un sofer treaz 20% si foarte grabit sa ajunga la 08:30 la munca (mai aveam - 10minute) dau de ditamai cardul ce copilasi frumosi gata de inceput scoala.

 M-am si trezit brusc si in toata intelepciunea mea imi pun intrebarea ,,Ce e deja toamna ?`` Am realizat ca e toamna, ca suntem in luna septembrie, ca incepe scoala deci suntem in 15 septembrie .

 Vreau sa va zic ca multe am realizat astazi, am mai eliminat din nedumeriri . Intrebari fara raspunsuri  si lucruri de neinteles ca : ce zi e azi, ce data e azi,  in ce luna suntem...mi-au fost explicate in imagini inca dis de dimineata.

 Dar nu va spun cat de fericit am fost astazi si ce minunat mi-am inceput ziua. Cum sa nu te bucuri de viata asta cand dai pe strada de atatia puradei de sub 1 m inaltime, cu obraji pufosi rotunji si rumeni, cu urechile lor clapauge si rosii de frig, cu bretonul lor drept tuns ca pentru scoala. De uniformele lor albastrii, si zambetul lor fara dinti. Cat sa fie ei de dragi ?

 Si florile ce le tineau in mana,buchete de le erau ca si un scut ce le tinea umbra, de urletele lor de bucurie. Imi venea sa le dau bomboane la fiecare si sa le urez succes in noul an scolar, rand pe rand sa-i strang in brate si sa-i intreb ce o sa se faca cand vor fii mari.  Nu as vrea sa mai fiu copil, inca sunt si nu scap de treapta asta.  Si daca as fii iar copil, as vrea sa fiu iar cu uniforma mea albastra de stofa, cu ghiozdanul pana la pamant, cu puloverul meu alb cu randunele si chipiul meu de pionier.

 Pentru a-mi incheia povestioara  despre micile fiinte care inghesuie bancile si inimile noastre de fericire  vreau sa felicit in mod special un cadru didactic care a facut si face viata frumoasa si de succes oricarui copil care-i striga numele din catalog .

              Succes in noul an scolar draga Gabriela T.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare