Scrisul te elibereaza

                          Ma gandeam intr-o buna zi, la toti acei  ,, scriitori`` care-si scriu ,, epopeele`` in ,,Beciul  Domnesc``, asa cum il denumeste detinutul Mazare al Constantei fost primar.

           Interesant cum :Gica Popescu, Gigi, Mazare, Copos, Voiculescu, Bombonel si trupa de elita a D.N.A.-ului , au devenit peste noapte scriitori, si nu asa de brosuri sau epistole, chiar lansatori de carte  in targuri de carte renumite, cu multi curiosi, reprezentanti literari  si autografele de rigoare. Asa cum D.N.A ar fii abrevierea unei asociatii culturale  precum Junimea iar trupa de excroci ar fii micii ei adepti si fondatori.

            Ori talentul lor nativ nu l-au expus fiind prea ocupati de facutul  $ -ului si cheltuiala lui, ori in inchisoare nu aveau prea multe lucruri de facut care mai  apoi sa le reduca din pedeapsa. Ca pana la urma munca in folosul comunitatii nu era chiar optiunea cea mai buna pentru harnicia domniilor lor.



                          Sa stiti ca scrisul te elibereaza.... 

       
           Nu trebuie sa fii arestat si incarcerat, captiv te poti simtii in propria ta viata, in propria ta casa, in propriul tau trup.
         
           Acum pot explica mai pe indelete de existenta  acestui  blog ,, Imagini din cuvinte `` , de ce eu sunt autorul lui, de ce postez, postez si iar postez.

          De cate ori , nu v-ati regasit,  in viata pe care o duceti uneori  ca pe o povara pe umerii vostri istoviti ?
         
          De cate ori,  nu v-ati regasit , in oamenii din jurul vostru ?
 
          De cate ori, nu v-ati regasit, in ceea ce faceti sau ce munciti ?
     
          De cate ori, nu v-ati regasit, in locul sau tara in care locuiti ?


     Sunt lucruri care te pot face captiv in propria ta viata, in propria ta constiinta !


    Si toate acestea te indeamna sa scrii, mai ales cand nu ai langa tine un sfetnic bun, un confident sau cineva care sa traiasca acelasi zbucium interior ca si al tau.

   Atunci cand scrii, te descarci, te impaci cu tine, te linistesti si simti ca ai facut ceva bun pentru sufletul tau. E ca un dar pe care-l oferi sufletului, o ascultare atunci cand simti ca el striga in tine, ca o povara iti apasa sufletul si iti cere sa-l eliberezi.

  Scrisul este si un motiv de bucurie, nu doar de tristeste sau dor . Scrisul este atunci cand sufletul nu mai poate duce de unul singur extazul ce se petrece in viata ta si vrea sa-l impartaseasca cu hartia jurnalului tau in speranta ca acele randuri  o sa dea de veste oamenilor starile prin  care treci.

  Daca nu sunteti adeptii unui Jurnal scris, sau al unui Blog, incercati sa va exprimati bucuriile sau suspinele, prin mesaje,mail-uri, telefoane....si nu asteptati ca sufletul vostru sa traiasca singur in propiul vostru suflet.

 Ascultati-l macar pe el daca pe cei din jurul vostru nu-i ascultati. Impartasiti oamenilor tot ce simtiti inauntrul vostru si nu ascundeti nimic din ceea ce simtiti. Aceleasi lucruri  le simtim fiecare , doar ca le percepem  fiecare intr-un mod diferit si mai ales in unul gresit.

                 La sfarsit, va scriu sa scrieti tot ce scriu si eu dar asa cum simtiti voi atunci cand scrieti. 

                                                                                                      Cu bine, autorul.