Pe dinauntru !

 

           Deja e prea mult, prea de tot, si de data asta prea inedit si feeric !...dar  sa va explic cum vine chestia asta .

          De fiecare data cand v-am spus ca viata are un curs firesc : dorinta-plan-vis-realitate, ati spus ca nu are cum, ca nu se leaga, voi nu si nu, ca sunteti ``betmeni,, toti si nu ma ascultati, dar uite ca azi iar mi s-a repetat acest ciclu fericit.

           O dorinta veche, dar nu mai veche de 3 luni, dorinta cu care adormeam in multe seri si  imi aparea  in vis, azi mi s-a implinit. Si nu oricum, ci la superlativ, mai frumos decat visam sa fie si mult mai frumos decat imi puteam imagina ca pot fii oamenii din jurul meu.

          Fara sa cunosc data realizarii visului meu, fara sa premeditez aceste act, mi s-a implinit cand ma asteptam mai putin si totul a fost ca un dar, ca o rasplata a timpului in care am crezut in acel om si in frumusetea care m-a facut sa stau lipit de tot ce reprezenta ea, inca din prima zi,

          A fost nevoie doar de un salut calduros ca totul sa prinda viata si culoare. A fost o primire calduroasa, apoi o intalnire  neprogramata si neasteptat de spontana. Apoi s-a lasat cu un popas de poveste cu suflet si zambete, iar despartirea plina de emotie si  halucinanta.

        Uneori te intalnesti cu un om, ca si cum ar fii pentru prima oara, ca si cum ai fii pe o insula pustie si dupa ani multi de singuratate intalnesti un om. Nu stii cum sa te bucuri mai tare de el si de prezenta lui.

        Eram doar un naufragiat in lumea ei, o lume minunata  plina de liniste si suflet plina de simplitate si frumos autentic, plina de calm si bunatate. Ma simteam strain, stiam ca sunt sunt diferit si venit dintr-o alta lume, dar dupa primele ei cuvinte, dupa acel timbru vocal calm si linistitor, imi doream sa ma fii nascut acolo, sa apartin din acea lume si sa fiu partas la fiecare secunda din viata ei.

       Suntem asa diferiti noi oamenii, viata noastra, viziunea noastra, comportamentul si asteptarile noastre sunt asa de diferite. Nu am stiut niciodata care din acel diferit e cel perfect.  Nu exista un tipar pe care sa-l urmezi, nici ceva standard. Frumusetea cea mai de pret e accea care o purtam in suflet cu tarie si care ne face pe noi insine fericiti.


     Hai sa va lamuresc ca vad ca sunteti in ceata :


   

 Sa va povestesc despre muza acestei postari, acestei stari sufletesti, cea care ma inspira si e de poveste.

      Nimic din ce aveti voi nu are ea si nici din ce are ea voi nu aveti, si nici nu cred ca veti avea vreodata. Si nu pentru ca cineva e in concurs cu ea sau ea cu voi, pentru ca asa e viata ei si felul ei de-a fii. Viata ei e credinta si valorile in care crede, care si le-a insusit de-a lungul timpului.

      Intalnirea cu ea a fost neasteptat de placuta, mai placuta decat ,,intalnirea`` cu pozele ei. O fata simpla si deosebit de frumoasa, o voce calda si prietenoasa, amabila si calma, calculata si zambareata.

       Era o bucurie pentru amandoi. Eu ma bucuram de prezenta ei, ea se bucura de bucuria mea. Eram plini de zambete si de semne de intrebare. Fiecare intalnire cu ea, fie ca era virtuala, fie ca era in vis, fiecare imagine cu ea din pozele ei, iti ramaneau intiparite in gand si le purtai cu tine mereu.

       Nu era genul de fata de care sa te minunezi si sa treci mai departe, fata care sa treaca pe langa tine pe strada si sa nu intorci capul dupa ea. E fata aceea despre care canta si Mihail, cel care tot era ucis de  fata de pe trecerea de pietoni.  Bine, Mihail avea alte probleme, eu am ,,intors`` capul dupa Bianca, din simplul motiv ca tot ce traisem alaturi de ea, era fascinant. Pe deoparte, cele mai de suflet clipe traite de mine, cunoscand  pe cineva au fost in compania ei.


      E minunat sa iesi din tipar si  din lumea asta fada. Sa descoperi altceva decat obisnuitul de zi cu zi. Sa vezi o alta tinuta decat cea obisnuita, o alta gandire si abordare a vietii. E minunat sa ai acel sentiment de apreciere pentru o persoana, sa iti vina sa-ti scoti palaria in fata ei, sa-i faci o reverenta.

     Cand ma gandesc ca unii oameni isi dau bani sa fie placuti unul altuia, altii petrec luni sau ani sa se faca placuti. Eu am avut nevoie de cateva minute sa fiu fascinat de acest om minunat.

     Am avut un sentiment de grija pentru acea persoana, parca am gasit undeva pe un varf de munte, o floare rara, o  Floare de Colt, o floare ocrotita de lege, pe care nu vroiam sa o las acolo de frica sa nu o distruga cineva.

      As vrea ca toti oamenii sa-si formeze o frumusete proprie si sa o evidentieze. De ce trebuie sa ne copiem unii pe altii  ? Ca sa nu fim judecati gresit, ca sa nu fim aratati cu degetul ? Se cheama lasitate si slabiciune. Fata asta e firava, e blanda, dar crede mult in ea si are un spirit razboinic. Stie ca o sa reuseasca sa faca tot ce isi doreste, sa traiasca in viata pe care si-o doreste , chiar daca e inedita dar neobinuit de frumoasa.


  Imi doresc sa fiu inconjurat de oameni ca ea, sa am viata ei si linistea ei interioara si imi mai doresc ca fiecare din voi cand gasit asemenea persoane, sa le apreciati si sa luati putin din frumosul lor.


                                                                   p.s. Pofta buna sa ai, Setila ;)