Cand vorbele-si prind aripi...

La fel ca porumbeii in zborul lor domol,chiar si cuvintele-si prind aripi si zboara in etern.

Intre vis si realitate,intre fapte si cuvinte, se infiripa mereu speranta si reinvie atunci cand totul credeai ca-i pierzanie.

Si cred ca acesta poveste are legatura cu porumbelul salvat de mine,cu mult timp in urma. Intorcandu-ma de la scoala,am observat un porumbel captiv in gardul din curtea scolii la care invatam. Ca intotdeauna,eu ieseam ultimul din clasa,mereu ma retinea invatatoarea sa-mi mai traga cateva mustrari sau felicitari alaturi de comportamentul meu. Porumbelul din poveste avea un picior prins intr-o veriga de gard. Era captiv,piciorusul era ranit si plin de sange. Am prins porumbelul in mana si cu grija i-am eliberat piciorusul. Am pus porumbelul in bratele mele si in fuga l-am dus acasa. Am intrat in camera mea,mi-a azvarlit ghiozdanul si m-am pregatit de operatie.
Am dezinfectat rana cu putin after shave,am suflat pe rana sa nu-l usture,dupa care i-am bandajat piciorul cu pansament. Porumbelul parca zambea cu clontul lui roz,cam asa :) Ca sa fiu sigur ca vindecat,i-am verificat articulatia piciorului si imi parea cam flexibila. M-am gandit sa-i pun piciorul in atele.Era piciorul drept. Porumbeii au doua picioare,la fel ca noi,va dati seama ? Am confectionat doua atele din bete de chibrituri si ke-am pus de-o parte si alta a piciorului, apoi iar l-am bandajat cu pansament. Avea un picior gros tare si unul subtire,imi era frica sa nu apara un mare dezechilibru si sa zboare intr-o parte.
I-am dat apa sa bea dintr-o cana mica si farina de malai dar nu a servit,probabail i-a fost rusine.
Dupa toate astea am vrut sa verific daca l-am reparat cum trebuie. L-am asezat incet pe dunga balconului. A stat 2 minute,mi-a facut o surpriza pe balcon,si-a intors capul catre mine dupa care si-a deschis aripile si a plecat.

Nu intelegeam de ce porumbelul nu a mai ramas cu mine,de ce nu mi-a multumit ,de exemplu sa faca o pirueta in aer,sa-mi ciripeasca ceva.

Acum incep sa inteleg ca nimic nu-i intamplator in aceasta lume. Toate faptele din trecut isi au ecou in prezent sau viitor. Totul binele facut de noi ne este rasplata in prezent,trebuie doar sa-l percepem si sa-l asimilam cu o fapta buna facuta de noi.

Acum imi asociez binele din zilele trecute cand visul meu a prins aripi si-a inceput sa zboare precum o pasare maiastra. Un zbor de 1 ora si ceva,in care cuvintele nu au mai ramas captive,ci au prins aripi,acolo unde cuvintele au prins glas duios precum zgomotul aripilor in zborul porumbelului meu. Totul acum se leaga.

Nu stiu cui sa-i multumesc pentru acele cuvinte frumoase,nu stiu cu ce sa-l aseman,dar a fost una din cele mai frumoase zile din viata mea.

Si pentru mine inseamna totul,e zborul lin al vorbelor de iubire.