Lectia de imaginatie

  Daca ar fii sa creez o ,,imagine din cuvinte`` nu as putea sa gasesc cuvintele pentru ai descrie desavarsirea, nobletea gesturilor ei si toata fericirea ce radiaza din zambetul ei.

 
  Pentru a scrie despre ea trebuie sa fii un pictor al cuvintelor, un pictor orb care-si foloseste sufletul ca pensula si acuarelele sunt toate gandurile frumoase despre ea, ganduri ce-i razbat si acum inima si aseaza pe panza doar speranta ca cea simtit in sufletul lui in acele clipe se va transforma in realitate si ochii se vor deschide iar mana-i va atinge incheieturile mainii ei.

 Aceasta ,,pictura`` ajunsa la nivel de arta si apreciata atat de mult, nu este muza mea, este doar o persoana ca oricare alta si poate se afla langa voi in acest moment sau in preajma voastra, sau poate sunteti chiar voi. Scriu despre ea prin calitatile ei si prin lucrurile care ma fac sa-mi schimb gandirea despre oameni in general, sa-i privesc cu incredere si optimism, sa-mi regasesc dragostea si bucuriile alaturi de ei.

 Nu sunt sociofob desi am avut perioade lungi cand ma inchideam in mine si nu comunicam cu nimeni, ma ascundeam si de propria-mi umbra. Am avut perioade in viata cand tot raul era datorat oamenilor din jurul meu, cand efectiv detestam rasa umana si nu mai gaseam o vietate in care sa am incredere. Si imi era greu.

 Am inceput sa ascult omul si sa-l pictez. Am inceput sa scriu despre om si sa mi-l imaginez, sa-i scot in evidenta toate lucrurile minunate pentru care a fost procreat pe acest pamant.

 Sunt oameni minunati in jurul nostru, sunt oameni care fac lucruri minunate cu viata lor, cu mainile lor si pacat ca nu sunt toti la fel. E pacat ca nu sunt doar oameni speciali si minunati in jurul nostru si e mare pacat ca trebuie mereu sa-i separam de cei mai putin saraci in fapte bune si ganduri curate. Mereu am avut o problema cu aceasta separare naturala a omului. Nu-mi place sa diferentiez oamenii din viata mea, nu-mi place sa-i aranjez pe o treapta mai inalta sau una mai joasa. Toti mi-au fost dragi si i-am pus la suflet insa faptele lor mi-au provocat o durere sau o fericire care se poate separa si chiar clasifica in orice moment.

 Fiecare noapte mi-e plina de ganduri despre acesti oameni frumosi care-mi fac viata exceptionala. In fiecare noapte fac o inventariere a lor si la bilant constat ca lista ia amploare. Sunt convins ca intr-o buna zi o sa-i anunt cu o scrisoare frumoasa pe fiecare dintre ei ca au castigat toata simpatia mea. Asa ca astept adresele voastre, pe adresa redactiei :)

 Nu mi-am masurat realizarile pe plan financiar si profesional, dar pe plan personal realizarile mele se multiplica cu fiecare om frumos care-mi intra in viata si care ramane acolo mereu.

 Azi am citit un articol despre un graffer care foloseste un logo pentru a mazgalii peretii ,,priveste cerul...`` sau ,,regarde le ciel...`` si il inteleg dar nu-l agreez. Au fost perioade cand mergeam mereu cu ochii atintiti spre cer si zambind. Mult timp cerul albastru si senin imi era singurul prieten, singura bucurie. Si imi era singurul prieten si acum daca nu coboram privirea in jos, spre oameni. Si mai mult decat sa-i privesc am inceput sa le cunosc sufletele si sa le patrund in ele. Ador sa ma pierd cu privirea in albastrul cerului si sa zbor cu gandul spre el dar nu putem sa ne scufundam mereu in lucruri senine, inalte si de neatins.

 Pana sa ajungem acolo ne asteapta o lume minunata aici pe pamant, printre oameni.