Sculptura in cer

     Trecand pe sub el, am observat ca-i lipsea o bucata si mai mult de atat il puteam atinge, era atat de aproape de mine incat puteam sa pasesc prin el, sa trec prin el, sa-l imbratisez.

 De data asta puteam sa ating albastrul cerului cu mana, sa-i simt culoarea cum imi paleste obrajii.

 Stand pe acel pisc, oamenii din jurul meu exclamau ,,Uite,acolo cerul se uneste cu pamantul !`` si imi aminteam perfect ca acea linie a orizontului o regaseam cand ea se afla aproape de mine.


   Nu stiam de ce nu-mi mai era atat de dor de cer si de ce nu mai cautam pe cele mai inalte culmi acea trasarire sufleteasca pe care o aveam cand priveam in asfintit, cand priveam dragostea dintre cer si pamant acolo unde ele se tineau de mana.

 Imi gasisem linia orizontului si albastrul cerului in ochii ei. Nu era nicio diferenta si de fiecare data cand ma pierdeam in ochii ei imi spunem ,, woou, simt ca lesin``. Sunt colorati precum cerul si nu stiu nici acum daca cerul se oglindeste in ochii ei sau privind spre cer ma scufundam in vazduh ca si cum m-as pierde in fiinta ei minunata.

 Pe cerul albastru din privirea ei, zambetul era ca un rasarit de soare si in timp ce zambea te imbratisa o raza de soare si iti mangaia obrazul si te incalzea.

 Niciodata nu am urcat pe un pisc inalt ca sa pot privi in ochii ei si nici nu iti lasa impresia asta de superioritate dar ceea ce simteai prinvindu-i chipul era intr-adevar ceva inalt, ceva maret in ale sufletului si mintii tale.

 Mereu am asociat culoarea ochilor cu ceva profund. Cei albastri cu cerul, cei verzi cu verdele primaverii, cei caprui cu frunzele ruginii ale toamnei, ochii negri inchisi la culoare i-am asociat cu cerul instelat si senin al unei nopti de vara.

 Fiecare trasatura frumoasa a unui om pare ai fii sculptata de propriu-i suflet. Nu-mi amintesc sa fii cunoscut vreodata un astfel de om, atat de frumos in interior si cu trasaturi frumoase si in exterior, cu gesturi si fapte la fel de frumoase precum ie sufletul.

 Nu stiu de ce scriu toate astea, adica stiu dar mi-e teama ca nu o sa fiu inteles, tu o sa ma intelegi, stiu dupa cum zambesti.

 Scriu pentru acele bucurii din viata mea care-mi sunt credinta si care-mi calauzesc viata: albastrul cerului si zambetul unui suflet cald si bun.  O sa le pomenesc mereu, iar si iar pana voi face parte din ele, pana in ziua in care  acolo sus voi ajunge sa fac parte din cer si aici pe pamant voi fii viata din viata ta si zambet din zambetul tau.


``Dragostea schimba insasi natura lucrurilor. In mana dragostei, toate devin  bune``


 Stati mereu sub cerul albastru, aveti o viata senina si priviti doar in ochii acelui om care sufletu-i sclipirea ochilor.

                                            Cu bine.