Verde...sau cum sa faci primavara sa vina mai repede !

     Berbec fiind am iubit tot timpul verdele, dar parca niciodata ca acum. De parca verdele acum imi hranea nu doar trupul ci si sufletul.

     De data asta verdele aducea in viata mea primavara nesperat de devreme, sosise cand aveam mai multa nevoie de ea nu cand era vremea sa vina. Si cerul pe care-l placeam doar pentru acel albastru inconfundabil in care ma pierdeam cu privirea , acum era colorat in verde si era nu doar acea culoare, era o mare de verde transformata acum in fericire, in primavara mult asteptata.

    Poate niciodata nu am asteptat primavara altfel, poate nu asteptam primavara ca anotimp ci imi doream sa infloreasca in sufletul meu acele frumoase flori de cires si toate cuvintele ei si toate zambetele ei  sa fie miile de petale ce se astern mai apoi pe pamant colorand pamantul ca asternut in calea ei, pentru intampinarea ei.

   Primavara asta nu era doar pentru mine, era pentru tot ce se lega frumos intre noi si parca fiecare compliment si gand frumos mai topea un bulgare de zapada si hranea cate o floare a primaverii care mai apoi avea sa fie ca o multumire pentru tot ce facea viata o primavara chiar daca eram in toiul iernii.

   De data asta ea era ursitoarea primaverii si chiar a fericirii mele pentru ca doar prezenta ei si gandul la ea ma faceau sa zambesc atat de amplu cum doar intins pe iarba sub un cires inflorit mai zambeam atat de frumos si eram atat de fericit. De data asta ea a inflorit in mijlocul naturii inghetate si topea totul in jur cu farmecul ei deosebit. Nu stiu daca un ghiocel imi miez de iarna poate fii la fel de frumos ca aceasta fiinta.

   Cu o zi nascuta dupa mine si cu atatea locuri si lucruri comune, turma de berbeci pomposi luasera amploare si mai mult ca niciodata eram asa mandru de zodia mea, de luna in care m-am nascut si de ziua de nastere incat imi venea sa fac un gard in jurul meu si-al ei si sa ne dam exemplu oricarui cititor de semne zodiacale ca asa sunt berbecii, ca noi ai reprezentam.

   E minunat cum cineva atat de apropiat tie, apare in viata ta si te tine lipit cu gandul de ea secunda cu secunda. E minunat sa stii atat de putine despre cineva ,si totusi sa simti acea persoana vesnic lipita de tine, sa simti cum caldura inimii ei o incalzeste pe a ta. E minunat sa simti atata fericire in suflet si bucurie in preajma ei si sa uiti de tot si de toate, sa simti ca esti insasi acea persoana minunata.

  Se creeaza o armonie in jurul tau si totu-i poarta numele si frumusetea si totul oglindeste imaginea ei iar cuvintele ei apar scrise pe peretele din fata ta sau oriunde-ti indrepti privirea. Si nu e despre un frumos pe care l-ai cunoscut personal, nu e despre un om care l-ai prins de mana si ai simtit ca traieste. E despre ceea ce-ti transmite acel om, ce vezi in ochii lui si in lumina zambetului lui. Este primavara aceea care nu o vezi in pomii infloriti si nu o gasesti in nicio floare inflorita dar care o simti ca vine atunci cand te bucuri de mirosul de primavara, atunci cand pe obraz te mangaie o raza de soare mai calduta decat in geroasa iarna care tocmai a trecut.

  E primavara acum in sufletul meu si chiar daca natura nu-mi confirma toate astea, ceea ce este in sufletul meu, acum cand iti scriu aceste randuri, nu poate fii comparat cu nimic. Bine, exceptand un pumn plin de zmeura proaspat culeasa ce-si revarsa mireasma asupra ta, uitand de tot ce-i verde dar nu e de mancat :)


  Iti multumesc inca o data frumoasa floare-a primaverii, iti multumesc mult ca ai inverzit natura moarta, inghetata de iarna asta morocanoasa. Iti multumesc ca-mi faci zilele frumoase si-mi dai atatea motive sa fiu fericit si sa zambesc mai frumos ca tine. pam pam.


  Si chiar daca esti incapatanata, chiar daca esti pofticioasa si capricioasa, chiar daca esti asa departe de ţarc si nu stiu ce si pe unde inverzesti natura si sufletul oamenilor din jurul tau, te astept (asa cum ti-am promis) sa ne petrecem impreuna... the berbec`s day !