,, La revedere ! ``

  Nu, nu , stai... nu e ceea ce pare !



  Obisnuit sa-mi incarc noptile cu portii de muzica buna, cu piese fara o anume preferinta ci dupa starea mea interioara si evenimentele din ziua in curs, in seara asta am ascultat ceva mai chill dat fiind faptul ca am avut o zi plina si agitata.

 Am ascultat : Ayo Joyful, Buika, Imany ,Iyeoka...


 Ascultam fiecare poveste din melodie si toate erau triste cu teme despre despartire, esecuri in dragoste, despre cea pierdut sau ce nu a apucat sa afle despre ea/el in timpul relatie...stiti voi d`astea lacrimogene.

 Am realizat ca sunt frumoase povestile de dragoste dar la fel sunt si cele despre esecuri, despre despartiri si neajunsuri in dragoste.

 Nu stiu daca si despartirea a ajuns la nivel de arta precum dragostea si exista un absolut si in despartiri, o despartire perfecta, extraordinar de frumoasa incat sa nu-ti para rau de despartire stiind ca ai avut cea mai frumoasa dintre toate despartirile. Sau sa iti doresti sa cunosti o fata si sa nu-i promiti o relatie frumoasa ci o despartire romantica, de vis.

 Suntem o societate morbida, rata mortalitatii este mai mare decat cea a natalitatii si atunci de ce n-ar fii si despartirile mai multe si mai frumoase ca si relatiile insasi.

 In loc de honeymoon sa-i oferi ex-iubitei, un brokenmoon de vis.


 Ultima mea despartire a fost cea mai ,,reusita``. A fost fara cearta, acuzatii si alte ingrediente. Ne-am despartit tacit, am vorbit tot mai putin, ne intalneam tot mai rar pana s-a asternut linistea totala. A fost o despartire lenta si aprobata de ambii parteneri. Nu sunt mandru de acesta despartire sau acest mod de despartire dar ma bucur ca a fost o trecere lenta fara multe lacrimi.

 Ma gandeam sa excelez si eu in etapa asta. Daca nu reusesc sa fiu un expert al abordarilor si fericirii intr-o relatie , sa ma axez mai mult pe despartire, sa o fac cu perfectiune .

                                         ,,I joked``

 Nu sunt fan despartire si luat ,,la revedere`` . Sunt total impotriva acestor lucruri. Ma ranesc adanc in suflet, imi lasa o rana imensa, ma ucid. Am avut parte de despartiri ingrozitoare din partea unor oameni extraordinari. Inca simt durerea despartirii. Despartirea fie ea legata de o relatie de iubire, de un colectiv de munca sau chiar un vecin e la fel de trista si deprimanta. Sunt impotriva lor, sunt pacifist, militez impotriva celor care despart oamenii si celor care se despart.

 Ceva nu are logica in viata asta sau cel putin noi nu functionam dupa legi logice. De ce despartire cand e atat de greu realizarea unei uniri ?  De ce cearta cand e atat de dulce buna-intelegere ?

 Toti stim si aprobam aceste lucruri si totusi le facem. Preferam sa despartim, sa ne despartim doar pentru a .... ce ?! De ce facem asta ?

 Vreau sa-mi deprind o tehnica, sa invat sa-mi iau la revedere ca si cum as spune te vreau inapoi . Ca si cum as spune , nu vreau sa pleci din viata mea niciodata. As vrea ca la revedere sa fie un ramas bun pe termen scurt de cateva minute maxim.

 Daca as putea sa dau timpul inapoi as vrea doar sa regasesc toti oamenii care si-au luat ramas bun de la mine si eu de la ei.




  Urasc despartirile, le urasc efectiv, le detest !

                                                         p.s. :)